In 1982 medicul medical Canadian M. Lauderdale – dedica o monografie sindromului de epuizare profesionala, asa-numitul sindrom BURNOUT care desemna esuarea, uzura si epuizarea energiei si a fortelor sau a resurselor individuale care ii provoaca individului o scadere globala a intregului potential de actiune.
Termenul burnout venea sa defineasca mai bine stresul profesional (Paine W.) depresia de epuizare a autorilor sovietici sau sindromul conducatorului stresat (Larouche).
Cele mai multe definitii ale “burnout-ului” il caracterizeaza ca fiind o stare de epuizare mentala (in special emotionala) si fizica, generata de implicarea exagerata si de lunga durata in situatii solicitante emotional si fara posibilitate de iesire imediata.
Stresul este definit de H. Selye ca o stare a organismului supus la actiunea unui stimul sufficient de puternic pentru a provoca fie o reactie de aparare, fie o tulburare functionala, fie o leziune organica. Stare de stres defineste un organism care face un efort intensiv pentru a se adapta usor usor situatii putin obisnuite. Atunci cand mentinerea echilibrului necesita eforturi compensatorii deosebite, cand solicitarile atrag sau depasesc limitele resurselor adaptative, cand integrarea organismului este amenintata, persoana intra in stare de stres.
Termenul desemneaza o stare de tensiune, de incordare. Selye i-a dat un continut si un sens nou, expirmand prin el asa numitul sindrom general de adaptare (General adaption syndrome).
La inceput, acesta avea un continut pur fiziologic – cuprinzand doar ansamblul reactiilor vegetative pe care organismul, ca tot, le manifesta la actiunea unui agent stressor (fizic, mecanic, chimic). Ulterior, pe langa stresul fiziologic, a fost recunoscut si stresul psihic si psihosocial.
Caracterul de sindrom de adaptare este dat de faptul ca el contine o gama variata si relative intinsa de reactii si ca precede orice comportament specific, finalist. Dupa Selye (1984) acest sindrom are o desfasurare fizica, in dinamica lui evidentiindu-se urmatoare etape sau verigi:
- Reactia de alarma care duce la activarea generala a organismului;
- Reactia de rezistanta prin care organismul isi mobilizeaza resursele energetice pentru a contracara efectele dezorganizatoare ale actiunii stresorului;
- Faza de epuizare, in care se acumuleaza efecte entropice, care indeparteaza posibilitatea obtinerii echilibrului